dar, pana una alta, revin la realitate. fara of.

S-a facut putina lumina in zilele astea si cred ca un asa merit(propriu), provine dintr-o oarecare binecuvantare dobandita la nastere. Cu alte cuvinte, mi se deschid cai norocoase permanent, fara sa agit prea mult propriile-mi forte. Ca nu am profitat indeajuns-alta poveste.

Tocmai ce am citit intr-un material virtual ca lenea ar fi o insusire specifica zodiei mele. Am inceput sa cred in asta, desi m-am contrazis ani la rand cu matusile de rigoare, dormice sa ma asalteze intr-ale horoscoapelor, soarelui, mercurului, etc. Asa ca am inceput sa ma autoinspectez, si ghici ce, fata, asa e. Am deschis LARG ochii si am facut o pauza de respiratie. Mi-am zis, atunci, ce-i cu mine, unde ma duc, la vale? In halul acesta? Si am reluat, incetul cu incetul, tot ceea ca stiam ca ma facea, odata, fericita.

Ca orice om iresponsabil(avand in vedere varsta de 18-20 de ani), m-am aruncat in explicatii de genul “nu e vina mea, nu aveam de unde sti, e vina lui”. Nici acum nu ma laud cu o maturitate coapta, la cei 21, dar sunt constienta de a mea decizie gresita de a fi ales numai prostii, numai comoditate si persoana nepotrivita. Puteam sa le scriu invers, dar un rapac nu merita locul intai. Acum stiu.

Oamenii nu se prea schimba, poate doar genetic, vedem toti cum apar robotii cu zecile. Chipurile prefigurative nu scuza realitatea si conchid ca timpurile curente nu se indreapta spre nici un bine. Din contra.

Si daca nu mergi pe aceeasi directie cu toti, daca nu tii synergia, esti vesnicul proscris si ironizatul neinteles, si mai toate alea. Pentru ca a fi in sistem inseamna a trece proba de sange. Daca la final iei examenul, ai primit diploma de merit, pe care scrie “nesimtit”. Altfel nu reusesti.

Eu am picat de multe ori, am incercat, nu neg, dar acum nu mai incerc. Imi place prea mult de mine, si am stima interioara. Si, pentru asta, a trebuit sa se rastoarne anumite ziduri. Concluzionand, gratie celui care mi-a deschis ochii.

Acum, lasand la o parte biblismele si apocaliptismele, pentru ca ce e mult, strica, revin la scopul initial al scrierii-predania/traditia.

Daca aveti cumva suspiciuni ca mintea v-ar fi neroditoare, indepartati ceea ce e rau. Purul rau. Ca sta in lene, orgoliu, plans, foame(bine ar fi sa fie doar atat), luati vesnica parga (mama, tata, un bunic securist, o Madonna muncitoare)si folositi-va de cunostintele pe care le aveti in legatura cu ea. Chiar daca se va vedea.

“Un om a visat ca-si rodea,

Cu dintii, de zor, o pingea.

Speriat, s-a trezit

Si-a vazut, uluit,

Ca tocmai asta facea.”

(umor englezesc)

Morala: nu va lasati calcati.

Business. Etimologie sau interpretare? Progres sau traditionalism?

Am ales ceea ce mi se potriveste. Asus W5A. Tipic unui jurist(viitor), dar atipic unei fashion victim. Curat si sarguincios in ale studiului, scrierii, cercetarii, navigarii. Compania mentionata are meritul de a-si atrage potentialul prezent client si este impecabila prin design-ul, facilitatile(ecran mare, bluetooth, WiFi, estetica principiala)masinariei.

Invat stiinte juridice, imi doresc sa desenez. Nu stau pe mess, dar imi place sa scriu. Aleg lucruri simple, dar elegante, de folos.

Asadar, Asus W5A(aka Asus W5 si ASUS W5000A). Fabulos ca stil, pentru ca sunt fata; ca tehnologie, pentru ca …n-am de ales.  Si cam atat.

Pentru prima runda organizata de www.blogwars.ro

Incepusera sa priceapa acordul acestei unduiri. Se gaseau incompetenti, totusi.

Dupa trecerea verii, au reusit sa isi insuseasca forta, au inceput sa dezvolte acel acord. S-au folosit de suflet, desigur. Domnul Bardot si doamna Bardot erau stiuti ca soti. Vadit, ati spune. Povestea e alta.

Doamna Bardot incepuse sa isi risipeasca speranta, odata cu efervescenta domnului B. Domnul Ezequiel era atat de degajat, se simtea stapan pe situatie, era zeul pasiunii supreme si crea cercuri, definea sala de dans cu impetuozitate si frumusete.

-Domnule, folositi spiritul care s-a nascut candva, spuse domnul E., urmati-va sotia, gasiti acordul mult dorit !

-Nu se poate, domnule, femeia asta ma face sa imi pierd orice rabdare ! replica domnul B., transpirat si pierdut in ceata .

Doamna B.abia astepta aceasta ocazie.

-Draga, daca nu ai mai conduce cu picioarele, ci cu sufletul! Cu sufletul, draga, cu sufletul, nu cu fudulia.

-Domnule Bardot, lasati-ma, va rog, un minut, incerca timid domnul E.catre cocosul suprem.

-Nici vorba, m-a carat pana aici, aici stau si basta !

-Draga, nu te-a obligat nimeni sa ne incanti cu  asta placere.

-Va rog, domnilor, pictati, pictati, nu va enervati.

In general, domnul B.se simtea stapan pe sine, dar cand venea ora de tango, gasea doar frustrarea in bratele sale. In bratele sale, pentru ca asa isi spunea mereu in sine. Nu era el de vina, el era binefacatorul. Facea pe plac sotiei sale fabuloase, astfel, nu avea de ce sa simta rusine sau nepricepere. Dorea sa fie perfect, dorea sa egaleze simtul artistic al dumneaei, sa o faca sa il doreasca in cele mai simple momente, doar atingandu-i palma. Si numai acceptand provocarea ar fi reusit sa o contrazica in viata lor de soti.(…)

Creatorul metroului parizian: Fulgence Bienvenüe(1852-1936). Inginer francez, autor al vastului domeniu subteran, domeniu ce a necesitat lucrari de mare dificultate si complexitate.

Noul metrou-Meteor-automatizat si ultramodern, poate transporta 40 000 pasageri in orice directie.

Palatul Matignon, incepand din 1935, este sediul in care isi exercita functia prim-ministrul Frantei, precum si aparatul administrativ din subordinea sa.

La frénésie pour l`art équestre est matérialisée via l`équitation(que je la pratique régulièrement)

Nu pot decat sa povestesc despre ceea ce imi aduc aminte din copilarie, pentru ca perioada recenta nu a fost presarata de bucuria de atunci. In plus, Delta, la momentul initial, inca era lasata sa respire.

Am inotat printre nuferi, la apusul soarelui, purtata fiind de curentii ineluctabili si de privirile grijulii ale parintilor mei, care ma lasau sa imi satisfac gustul pentru aceasta frumusete, tocmai din cauza ca intelegeau fenomenul. Si cum sa nu inteleaga? Prietenii olandezi care ne insoteau, erau minunati de linistea pe care le-o oferea casa taraneasca in care am stat, de multimea de insecte ce patrundea in pat, in par, in drumul spre plaja. Am vazut serpi, fratele meu a fost intepat de 3 albine, am jucat carti in mijlocul vegetatiei semiaride. Asta se intampla la Sfantu-Gheorghe, cand am stat vreo saptamana.

La Sulina, la 18 ani, am stat doua ore. Nu era in program scurta calatorie, dar se explica doar prin dorul de neuitata rezervatie. Si prin bunatatea persoanei care ma acompania.

Prima calatorie este una dintre amintirile superbe ale copilariei mele, iar a doua se bucura de acelasi adjetiv, mai putin de acelasi continut(datorita scurtei durate).