gerunviind verbele, caci actiunile nu le-as putea inca, ma intreb de ce mi-e rusine sa le savarsesc, sau frica. cum ne-ar spune la Drept, numai infractiunile se savarsesc. asadar, sa comitem fapte prevazute de lege… sau sa ne regasim in acte interioare, care nu-si mai au rostul, la urma urmei. sa ascultam Berlioz, un bal, si sa patrundem in lumea visatului, cred ca ne-am pierde in permanenta. de altfel, ce se cere, visare, corect? ignoranta, irealitate si daca stam sa ne gandim, de ce ar si fi rau. e mult prea multa boala, rautate. asa ca, sa fim pozitivi. sa luam universalitati de libertate, le gasim, nu e criza in asta piata. luam un nerv care rasare intru-ne si-l amplificam pana la autodepasire. ar fi exact senzatia ce ma incearca atunci cand incalec un lipitan. o frumusete debordanta, nu gasesc descriere potrivita. lucruri simple, nu?
dar, pana una alta, revin la realitate. fara of.
